Ultimele articole

1 2 3 4

Revista "Star": De la adevar spre frumos, prin muzica

Star: L-aţi auzit cu siguranţă măcar o data cântând cu foc şi v-au dat lacrimile. El cântă despre copilăria noastră, despre casa părintească, despre străinătate, despre dragoste, despre noi, românii. Fuego este cântăreţul inimilor noastre. Fuego este personajul principal al acestui interviu şi vă spun de la început că îmi pare rău că nu am avut spaţiu pentru tot ce a spus artistul. Un suflet profund, o gândire sănătoasă şi un om parcă ireal pentru vremurile pe care le trăim.

STAR: Cum îl găsim azi pe Fuego, mai ales că n-am mai vorbit de un an?

Fuego: Sunt un om obişnuit, cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului: "Ai învins, continuă! Ai pierdut, continuă!”. Este copleşitor şi în acelaşi timp onorant să fii în mijlocul unei săli arhipline în care spectatorii te aclamă şi aplaudă minute în şir, îţi cunosc repertoriul, lăcrimează împreună cu tine. Cu atât mai mult, cu cât trecem printr-o perioadă de criză financiară, şi prezenţa într-o sală de spectacol a devenit un lux. Şi-atunci eu am fost fericit. M-am simţit împlinit. Este o bucurie să vindeci rănile prin cântec.

STAR: Am aflat că, de curând, ai realizat un turneu de caritate, pentru strângerea de fonduri în vederea edificării monumentului poetului Grigore Vieru de la Chişinău.

Fuego: La sfârşitul lunii august, împreună cu doamna Irina Loghin, am realizat un turneu cu spectacolul "Casa părintească nu se vinde” in memoriam Grigore Vieru. S-a dorit a fi o rugă pentru poet, o invitaţie pentru public de a-i redescoperi poezia, întru nemurirea creaţiei sale. O parte din fondurile încasate au fost donate pentru ridicarea Monumentului Poetului de la Chişinău, care "si din mormânt va spune mulţimii adevarul”.

STAR: Ai lansat de curând un nou album. Ne povesteşti despre el?

Fuego: „Cantati cu mine”, al 13-lea material muzical din cariera mea, avându-l compozitor pe Ian Raiburg şi pe versurile maestrului Grigore Vieru şi ale bunei mele prietene, Carmen Aldea-Vlad, este o invitaţie adresată publicului de a fredona  melodiile din care răzbat iubirea, prietenia, candoarea.

STAR: Ţi-ai aniversat ziua de naştere. Cum a fost?

Fuego: M-am născut pe 23 august, la Turda, în Ardealul istoric. În copilărie, credeam că se arborau steagurile în cinstea mea şi întregul oraş mă sărbătorea. Eram foarte mândru. De câţiva ani, am acelaşi sentiment copleşitor faţă de mesajele de dragoste şi felicitare pe care le primesc. Deşi îmi propun în fiecare an să marchez evenimentul împreună cu bunii mei prieteni, nu prea reuşesc. Timpul e inamicul meu nr.1 şi sufăr că nu prea mai am vreme să-i am aproape pe cei pe care-i iubesc. E un preţ scump pe care-l plătesc. Prin urmare, şi anul acesta mi-am sărbătorit ziua prin muncă, onorându-mi contractele. Prietenii mi-au făcut totuşi o mare surpriză, şi într-un cadru natural splendid, pe malul mării, au pregătit o masă festivă, la care invitată de onoare a fost doamna Sofia Vicoveanca.

STAR: Ce face Fuego dincolo de scenă?

Fuego: Lectura este o desfătare veritabilă pe care mi-o dăruiesc. Dragostea pentru carte mi-a fost cultivată de tatăl meu, care mi-a dăruit şi o colecţie impresionantă de cărţi. Am acum pe birou opera lui Octavian Paler, pe care l-am descoperit mai târziu, la recomandarea unei bune prietene, fără a pretinde nici azi că l-am înţeles pe deplin, însă de la care am invătat că ideal ar fi dacă am putea să devenim de neumilit. Sunt pasionat de film. Am o colecţie impresionantă de DVD-uri cu cele mai reprezentative filme. Ascult muzică. Nu e numai rutină, e şi plăcere. Deţin aproape toate albumele şi videoclipurile artiştilor de succes în a căror muzică mă regăsesc. Iubesc teatrul şi lumea sa. Bunica mi-a inspirat şi cultivat dragostea pentru credinţă şi pentru teatru. În serile lungi de iarnă, ascultam împreună teatru radiofonic. A fost dificil mai apoi, pentru ea şi pentru mine, să decidem calea de urmat: teologia sau teatrul. Am optat pentru teatru.

STAR: Ai intra în afaceri? Dacă nu, ai face acest pas?

Fuego: Mi-ar plăcea să am o pensiune elegantă, într-un castel medieval, reiterând astfel nobleţea, sau un post de radio numai cu muzică românească. Ţinând cont de invazia agresivă a muzicii computerizate (atât de agreată de adolescenţi), publicul va refuza să mai accepte surogate şi se va întoarce la muzica adevărată, de calitate, dar care trebuie promovată. Ar trebui să înţelegem cu toţii că e de datoria noastră să protejăm şi să promovăm artiştii români.

STAR: Muzica uneşte oamenii, când cânţi tu, lumea te ascultă vrăjită. Pe tine ce te vrăjeşte?

Fuego: Trebuie să ai dreptul de a te bucura de ceva... Eu mă bucur de oameni. Mă fascinează. Îmi place să-i urmăresc, să-i analizez, să-i descopăr, deşi au fost şi momente în care tot ei m-au dezamăgit. Fiind o persoană religioasă şi asumându-mi valorile gândirii şi moralei spirituale, consider cuvintele Maicii Tereza edificatoare pentru natura umană. Este şi mesajul meu pentru cititorii revistei.

Fuego: “Oamenii sunt adesea neînţelegători, inconştienţi şi egoişti... Iartă-i, totuşi! Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza că ai intenţii ascunse. Fii totuşi bun! Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Caută, totuşi, succesul! Pentru ceea ce în ani de zile construieşti, oamenii pot fi invidioşi. Fii, totuşi, fericit! Binele pe care îl faci azi oamenii îl vor uita mâine. Fă, totuşi, bine mereu!”.

Aurelia Petrache
Revista "STAR", 22 septembrie 2009