Ultimele articole

  • Revista "Vip" : Scrisoare catre Mos Craciun

             Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există şi iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinţa, onesti- tatea. [...]

  • Revista "Confidential": Muzica e viata mea

             Anii si experientele artistice prin care am trecut m-au maturizat si mi-au permis sa ma regasesc, iar acum, una dintre bucuriile mele este sa cutreier librariile, unde poti asculta muzica de calitate, sa bei un ceai aromat si sa-ti îmbogatesti colectiile de carte, DVD-uri, CD-uri cu ultimele aparitii[...]

  • "Jurnal TV": Intermezzo cu Fuego

             Sunt un om obişnuit cu tristeţi şi bucurii, cu vise şi neîmpliniri. Muzica este viaţa mea. Cred în drumul meu, muncesc, studiez, investesc în această pasiune şi mă dedic total, conform dictonului ” Ai învins, continuă ! Ai pierdut, continuă ![...]

  • Revista "Taifasuri": "Pom de Crăciun fi-va sufletul meu"

             Sub poalele bradului de Crăciun voi aşeza cu emoţie câte un dar pentru membrii familiei mele şi pentru prietenii mei dragi, pe care îi aştept de Sărbători şi care m-au ajutat să nu trăiesc degeaba, să-mi umplu viaţa cu momente frumoase, să mă împlinesc şi să mă descopăr pe mine însumi.[...]

  • "Etno Tv Magazin": Muzica a fost a doua mea mamă

             Veşnic tânăr, cu un zâmbet molipsitor, veselie debordantă, o condiţie fizică de invidiat, dar şi o voce excepţională Paul Surugiu, alias Fuego, rămâne un îndrăgostit iremediabil al muzicii de calitate.[...]

  • Revista "Atheneum": "Muzica, doar muzica…"

            Îl apreciez foarte mult pe Paul Ciprian Surugiu ca OM căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am ascultat şi ascult tot ceea ce Paul interpretează, cântece de muzică uşoară, populară, colinde şi versuri, şi cu interes[...]

1 2 3 4

Revista "Confidential": Muzica e viata mea

        Anii si experientele artistice prin care am trecut m-au maturizat si mi-au permis sa ma regasesc, iar acum, una dintre bucuriile mele este sa cutreier librariile, unde poti asculta muzica de calitate, sa bei un ceai aromat si sa-ti îmbogatesti colectiile de carte, DVD-uri, CD-uri cu ultimele aparitii. E o terapie. Am primit o invitatie la o buna prietena si doresc sa-i daruiesc opera completa a lui Octavian Paler si, binenteles, cartea mea de suflet, „Taina care ma apara”, a maestrului Grigore Vieru. Nu exista viata îndeajuns pentru câta poezie este pe lumea aceasta. Dragostea si poezia nu mor niciodata. Ele se cer mereu reinventate. Muzica si poezia sunt crezul meu. Cultul pentru poezie mi l-a inoculat Facultatea de Teatru. În poezie ma regasesc si doresc sa asez o oglinda curata în fata spectatorilor, pentru a descifra realitatea interioara a fiecaruia. Publicul îmi raspunde de fiecare data cu aceeasi dragoste, demonstrând o acuta nevoie de sensibilitate poetica, vibrând la versurile lui Grigore Vieru, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Omar Khayam. Versurile care reprezinta cartea mea de vizita sunt : „Daca vrei cu tine, lumina s-o-mpart / Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard, / Daca vrei sa stii ce-am în suflet si-n gând / Lasa-ma sa cânt, lasa-ma sa cânt,” iar „ Casa parinteasca nu se vinde” este cântecul care mi-a adus cel mai mare succes, o garantie a drumului catre eternitate. Titlul piesei a devenit si titlul spectacolului de caritate pe care l-am realizat în luna august,  împreuna cu doamna Irina Loghin, de care ma leaga nu numai o prietenie sincera, ci si atâtea proiecte care au avut succes, pentru strângerea de fonduri în vederea edificarii monumentului poetului Grigore Vieru de la Chisinau. Daca nu as fi fost artist, cred ca eram preot într-o biserica mica, alba, inundata de flori, pe o colina însorita, mirosind a tamâie si busuioc- cercetând viata prin sensurile ei profunde si adevarate: viata si moarte, adevar si minciuna, bine si rau, eternele valori crestine si morale, a caror semnificatie, azi, din pacate, s-a pierdut. Un om sentimental nu poate trai fara dragoste. De altfel, cine poate trai fara ea, ma întreb... Totusi, astazi e tot mai greu sa mentii o relatie de iubire pentru cineva cu o meserie ca a mea. Timpul este inamicul meu numarul unu si sufar ca nu prea mai am vreme sa-i am mereu aproape pe oamenii pe care-i iubesc. Este un pret scump pe care-l platesc. Distantele sunt mari, geloziile inerete. Am avut si relatii de lunga durata, pe care le-am consumat cu tihna, dar niciuna nu a fost limanul perfect, pentru ca nici eu nu puteam fi cel mai fericit tarm în care sa ancoreze pentru totdeauna. Stiu ca oamenii, în general, cred ca daca cineva nu e casatorit, nu e iubit sau nu e în stare sa iubeasca. Poate mi-a fost frica sa fac pasul acesta, sa ma casatoresc. M-am gândit mereu ca o femeie l-ar putea iubi pe Fuego, nu pe Paul. Poate n-am fost destul de pregatit, dar nici nu am vrut sa dezamagesc, sa ranesc. Sunt fericit ca am acum lânga mine o prietena care ma întelege si s-a adaptat felului meu de a fi, carierei si visurilor mele, cu care am descoperit placerea si bucuria de a trai, si pentru care conteaza visarea, ritmul comun al mintii si sufletului, puterea de a filosofa pe doua voci armonizate, confirmând astfel ca valoarea fiecaruia este data de caracter si spirit. Ne pasa de aceleasi lucruri pe Pamânt, împartim acelasi sistem de valori, ne ghicim gândurile si ne cunoastem lumea interioara, raspunzând nevoilor de rezonanta emotionala. Fara a epata si a dori sa iasa din anonimat, ma ajuta sa nu ma irosesc, realizând chiar si în timpul liber, ceva care conteaza pentru mine ca personalitate artistica. Deci, e bine, cald si frumos la mine în suflet. Unei femei nu i-as putea ierta niciodata nesinceritatea, duplicitatea, infidelitatea, deoarece raneste demnitatea, devasteaza, distruge încrederea si stima de sine. Si-atunci se face trist si zadarnic în jur si în noi. A face compromisuri înseamna „a muri putin, înseamna a fi condamnati pe vecie la irevocabile tristeti si însingurari fara de apel”. Sunt fericit când oamenii se bucura când ma asculta, iar eu ma încarc de bucuria lor. E placut sa stii ca ai ceva în comun cu ei, ceva atât de sensibil cum e un cântec. Le multumesc tuturor si singurul meu gând este sa nu-i dezamagesc!

Revista "CONFIDENTIAL", decembrie 2009
Fuego